Era o vorbă când erai adolescent,
ce,pentru mine,suna ca biciuşca:
tinerii îşi întrebau mama frecvent
Ты живешь ещë моя старушка?
Mă deranja expresia,nu ştiu de ce.
Era… parcă trăgeau cu puşca.
Mi se părea fară respect. Şi rece.
Ты живешь ещë моя старушка?
Dar acum,seara când ies pe balcon
căci mi se pare mult prea strimtă cuşca,
mi-aş dori mult s-aud la telefon
Ты живешь ещë моя старушка?